Interviu EXCLUSIV cu învăţătoarea Cristiana Anghel din Caracal
Cine este Cristiana Irina Anghel?
Cristiana Irina Anghel este un om absolut normal, care vrea să trăiască într-o ţară normală.
De ce aţi făcut greva foamei 70 de zile, doamna învăţătoare? Credeţi că a meritat efortul de a vă supune corpul la asemenea chinuri?
Săptămâna trecută pe România TV una dintre teme a fost aceasta: dacă a meritat sau dacă aş mai face-o vreodată. Pentru un principiu şi pentru un stat de drept DA. Da, a meritat. Şi da, dacă ar fi necesar, aş lua-o de la capăt. Am un copil şi vreau să trăiască într-o ţară normală.
Săptămâna trecută pe România TV una dintre teme a fost aceasta: dacă a meritat sau dacă aş mai face-o vreodată. Pentru un principiu şi pentru un stat de drept DA. Da, a meritat. Şi da, dacă ar fi necesar, aş lua-o de la capăt. Am un copil şi vreau să trăiască într-o ţară normală.
În momentul de faţă vă consideraţi o persoană fericită?
Nu ştiu dacă cineva poate spune că este fericit. Ar trebui să spun că sunt o persoană fericită, din punct de vedere al faptului că am două mâini, am două picioare, am un copil, o casă, am o familie. Alţii n-au nimic din toate acestea. Din acest punct de vedere prefer să văd partea plină a paharului.
„Să moară şi capra vecinului”, este poate cea mai mare problemă a poporului român
De ce nu sunteţi mulţumită de cei din jur?
Nu cred că este vorba despre a fi sau nu mulţumită. Dar port în suflet o mare tristeţe. Tristeţe, în primul rând, pentru că trăim într-o ţară care nu mai este un stat de drept. Deşi Constituţia consfinţeşte drepturile noastre în calitate de oameni şi cetăţeni, în realitate nu se respectă nimic. Arbitrariul a devenit lege în România. Tristeţe şi pentru că ne doare mereu de ce face altul, de ceea ce a reuşit să facă el. Nu „să moară capra vecinului” ar trebui să fie ţelul nostru, ci să facem în aşa fel încât să avem fiecare capra lui. Şi cel mai tare mă doare faptul că suntem divizaţi. Suntem răi, ne aruncăm cuvinte grele, ne bârfim, ne urâm pentru lucruri de nimic, iar viaţa e scurtă, mult prea scurtă pentru astfel de mizerii. Poţi trăi normal şi fără să ai grija vecinului şi de a te gândi la ce face unul sau altul. Cu cât am gândi mai bine unul faţă de celălalt cu atât ne-ar merge mai bine.
Doamna Anghel, ce fel de om sunteţi în ceea ce priveşte oamenii loiali dvs.? Îi ţineţi alături de dvs. atât la bine cât şi la greu sau îi aruncaţi ca pe o măsea stricată să facă ce vor cu ei, duşmanii dvs.?
Eu în viaţa mea am avut şi am două prietene. Una dintre ele este plecată la Titu şi ne vedem foarte rar, însă vorbim la telefon. Cealaltă îmi este de peste 25 de ani prietenă. Nu. Prieteni nu am mulţi. Dar am foarte multe cunoştinţe. Oameni pe care îi respect şi îi tratez cu prietenie. NU. Nu-mi arunc prietenii ca pe o măsea stricată. De fapt, cine procedează aşa, dovedeşte faptul că prieteniile lui sunt conjuncturale, din interes. Ori, acestea nu sunt prietenii. Dacă un om mi-a făcut bine în viaţă, niciodată, dar niciodată nu voi uita lucrul acesta, să fiţi convins de acest lucru. Şi nici nu pot să vorbesc urât la adresa lui. Dacă mă răneşte apoi un astfel de om încerc să-i găsesc circumstanţe atenuante. Nu, nu uit când un om mi-a făcut un bine. Iar răul, de obicei, încerc să-l răsplătesc tot cu bine. Pentru că „răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău, e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”. Dar sunt om, totuşi… am şi eu limitele mele…
„Politica, pentru mine, este un loc murdar”
Se spune că politică e o damă de moravuri uşoare, de aceea nu vreţi să vă asociaţi vreunei grupări politice atât de pe plan local sau naţional?
Nu neapărat dar şi aceste dame în fond şi la urma urmei trebuie să-şi câştige o pâine. Nici nu ştiu dacă sunt făcută pentru politică. Uneori mă gândesc că sunt făcută, alteori nu. Dar nu-mi place ceea ce se întâmplă în politica românească şi nu voi intra niciodată într-un loc pe care îl consider murdar. Nu se respectă nicio regulă, nu se respectă niciun statut şi atunci cum să intru într-un joc când nu cunosc regulile jocului. Mai bine stau liniştită pe post de „observator”. Astfel văd, analizez, critic vehement dacă este cazul greşelile unora sau altora. Mă refer, bineînţeles la politicieni.
Ştiu că sunteţi o persoană care nu vă feriţi să spuneţi adevărul indiferent de consecinţe. Care este părerea dumneavoastră de bălăcăreală de la nivelul Consiliului Local Caracal?
Este o bălăcăreală aşa cum aţi spus dvs. Normal ar fi ca toate aceste lucruri să rămână în organizaţiile de partid, iar când e vorba de interesul cetăţenilor din Caracal să fie toţi pentru unul şi unul pentru toţi.
Suntem singurul oraş din ţară în care Consiliul Local nu funcţionează din luna noiembrie, a anului 2010? Cine credeţi dvs. că a avut de câştigat: cetăţenii, consilierii sau primarul?
Toată lumea a avut de pierdut. Am să vă spun ce am înţeles eu: domnul primar a vrut ca cei din aripa PSD să-i fie alături iar cei din tabăra adversă spun că dl primar este vinovat de menţinerea acestora deşi există o hotărâre judecătorească care prevede că aceştia ar trebui suspendaţi. Este prea greu pentru mintea unei femei şi „blondă” pe deasupra să înţeleagă aceste lucruri. Eu vreau un singur lucru: acest Consiliu Local să ia măsuri şi să facă în aşa fel încât treaba în Caracal să meargă bine. Partidele n-au decât să se şi omoare şi să facă ce vor. Ce treabă am eu care sunt independentă cu lucrurile acestea? Există un dicton care spune “când doi elefanţi se bat, iarba este călcată în picioare”. Evident elefanţii sunt partidele iar iarba o reprezentăm noi, cetăţenii.
“Liderul de sindicat se alege, nu se numeşte”
Credeţi că dizolvarea Consiliului Local este o măsură normală ce trebuia luată de către Gheorghe Anghel pentru a termina această bălăcăreală de la nivelul Consiliului Local?
M-aţi întrebat dacă ar fi avut vreo şansă dizolvarea Consiliului Local în urmă cu un an, când cadrele didactice au fost iar obligate să iasă în stradă pentru a-şi primi cuvenitele salarii. Nu cred că ar fi avut şanse. Nici acum nu cred că are şanse prea mari dar era singura modalitate de aprobare a bugetului, în ceea ce priveşte salariile cadrelor didactice. Şi nu cred poate şi pentru faptul că justiţia română nu este nici oarbă, nici independentă, nici imparţială,
Pot spune un singur lucru: că nu am nimic personal cu niciun consilier, indiferent de partidul al cărui membru este. Dar eu nu pot înţelege, oricât m-aş strădui, cum un lider de sindicat poate fi şi consilier al partidului de guvernământ, fiind, în acelaşi timp, soţul directorului liceului unde îşi desfăşoară activitatea. Un lider de sindicat nu este numit. Este ales. Cum pot accept cadrele didactice astfel de compromisuri?! Şi de ce se plâng apoi că nu este bine?!
Am fost la ultima şedinţă pe care aţi avut-o în sala de şedinţe a Primăriei în prezenţa dlui primar şi am constatat faptul că în unanimitate profesorii şi-au dorit acest lucru: dizolvarea Consiliul Local. Ce părere aveţi?
Nu a fost o decizie politică din partea noastră. A fost o acceptare a deciziei primarului prin care astfel se debloca situaţia. Sunt convinsă că niciun cadru didactic nu s-a dus acolo cu ideea: „Domnule, îi dăm afară pe cei din Consiliul Local”, pentru că noi nu avem dreptul să facem acest lucru. Caracalenii i-au votat, ei trebuie să-i trimită acasă, tot prin vot, dacă şi când va fi cazul. Nu a fost o decizie in corpore a noastră, a cadrelor didactice, de a dizolva CL. A fost pur şi simplu o bucurie că s-a găsit o variantă pentru a ne primi banii.
Lefurile cadrelor didactice caracalene au avut de suferit din cauză consilierilor locali sau din vina lui Gheorghe Anghel, primarul municipiului Caracal?
Acest aspect l-am lămurit în şedinţă. Eu am făcut o grevă de 70 de zile pentru aplicarea legii 221. Nu vorbim despre ceea ce mi-ar fi plăcut mie sau ceea ce aş fi vrut eu. Vorbim despre statul de drept. Vorbim despre respectarea unei legi, emisă de Parlament în unanimitate, promulgată de Preşedintele României şi validată de o decizie a Curţii Constituţionale. Legea, ştiut fiind că este expresia suveranităţii poporului. Domnul primar a recunoscut că dacă ar fi existat o hotărâre a Consiliului Local ar fi aplicat legea şi n-ar fi avut nimic de obiectat referitor la acest fapt. Pentru că în ţară s-a aplicat. Sunt comune ai căror consilieri au considerat că legea-i lege şi trebuie respectată. Şi au votat bugetul în consecinţă. Dar nu vorbim numai despre legea 221. Vorbim despre tichetele cadou, tichetele de masă, banii de cărţi, prima de concediu… Sunt sute de milioane de lei (vechi) pe care acest consiliu i-a „furat” pur şi simplu din buzunarele cadrelor didactice caracalene. Prin neaplicarea contractului colectiv de muncă, acest consiliu a încălcat legislaţia în vigoare la momentul respectiv.
Cristiana Irina Anghel putea să moară. Nu le-a păsat de viaţa şi sănătatea ei. Creştini?! Care creştin i-ar face aşa un rău unui seamăn al lui?! Dacă erau OAMENI aplicau această lege, însă nu au făcut-o.
Până la urmă, eu am un proces împotriva CL şi sper că odată cu plecarea unora şi prin limpezirea apelor în politica românească, justiţia să facă dreptate. Mă bucur că oamenii s-au convins că n-am fost nici nebună, nici nu am dorit să apar pe sticlă, nici nu am avut alte interese meschine. Iar primarul nu s-ar fi putut opune unei hotărâri a Consiliului Local care respecta şi aplica legea.
“Sunt conştienţi că fac rău, pentru că aşa cer interesele partidelor”
http://andi-sarbu.blogspot.com/2012/02/cristiana-irina-anghel-consiliul-local.html
Ce ne puteţi spune referitor la articolul apărut anterior în ziarul nostru, referitor la incompetenţa consilierilor din CL Caracal, care prin urmare dl Bondrescu, consilier PSD “a sărit de fund în sus”, simţindu-se cu musca pe căciulă?
Este şi motivul pentru care astăzi ne-am întâlnit, să lămurim odată pentru totdeauna acest lucru, despre comentariile mele la adresa consilierilor locali, despre ceea ce am spus sau aş fi spus. Nu ştiu dacă sunt sau nu sunt incompetenţi.
Prin urmare, nu mi-am permis niciodată să fac astfel de afirmaţii. Nici nu i-am jignit calificându-i drept nemernici. Am făcut vorbire, într-adevăr, despre nemerniciile (faptele) domnului Matei Claudiu. Recunosc că am greşit şi-mi cer scuze. Trebuia să folosesc un alt termen pentru a caracteriza faptele domniei sale. Cred că mi-a jucat o festă subconştientul. M-am adresat omului, nu consilierului. Oricum, nu trebuia să amestec planurile. Ne cunoaştem de zeci de ani. Sunt moaşa uneia dintre fetele sale. Şi m-a durut ceea ce i-a făcut Ginei, soţia sa.
Nu cred că în Consiliul Local sunt oameni inconştienţi. Mai degrabă sunt interese de partid. Iar aceste interese de partid nu coincid cu interesele cetăţenilor din municipiul Caracal. De foarte multe ori interesele de partid coincid cu cele personale şi viceversa. Sunt câţiva consilieri în CL Caracal care au prosperat văzând cu ochii. Superb, de când sunt consilieri! Credeţi că s-au îmbogăţit din cei cinci milioane şi ceva de lei, pe care îi primesc ca şi indemnizaţie din cadrul consiliului? Nu, hai să fim serioşi.
Este normal ca unii profesori care sunt în Consiliul Local să nu vină la şedinţele la care sunt chemaţi de către edil pentru că dumneavoastră cadrele didactice să vă luaţi salariile? Ştiţi foarte bine şi dvs. la cine mă refer. Este vorba de consilierii PDL, Vasile Răileanu şi Claudiu Matei?
Nu. Nu este normal. Dumnealor sunt în primul rând cadre didactice şi apoi consilieri. Mâine, poimâine, se vor întoarce definitiv la catedră. Eu nu pot pricepe ce suflet au avut să le facă rău colegilor lor. Au crezut că nu se va afla?! Rău au crezut. Dl Răileanu este şi lider de sindicat şi consilier PDL iar pe dl Claudiu Matei nu ştiu cât şi ce îl mai leagă de oraşul Caracal. Îi respectă domnii consilieri pe colegi?! Răspunsul meu este un NU categoric. O colegă i-a telefonat după şedinţă spunându-i “dl Matei veniţi, vă rugăm, la şedinţă” iar acesta a refuzat-o scurt şi abrupt. În schimb, a participat la nu ştiu ce şedinţă de partid, la Slatina…
Vedeţi de ce nu vreau să intru în politică?
Nu este normal ca în calitate de consilier să urmăreşti numai interesele de partid sau pe cele personale. Hai, să zicem că românul acceptă până la urmă trocul acesta dar măcar să facă şi pentru el ceva alesul….
Drumul de centură realizat la Caracal a fost un subiect extrem de mediatizat atât în presa locală cât şi judeţeană.Unii consilierii spun faptul că această rută ocolitoare a oraşului nu s-a făcut cu ajutorul lui Gheorghe Anghel. Noi presa susţinem că într-adevăr acest drum de centură s-a făcut cu bani veniţi de la guvern şi fonduri europene însă meritul edilului Anghel consta în demersurile birocratice pe care le-a făcut cu câţiva ani în urmă pentru a putea demara lucrările la acest proiect. Cum comentaţi declaraţiile lui Darius Vâlcov apărute în presă, conform cărora acesta nu va mai candida la primăria Slatinei dacă nu i se va aloca un buget considerabil pentru a putea realiza şi dânsul ceea ce a realizat Gheorghe Anghel la Caracal?
Din câte ştiu eu, ca să ţi se aloce bani europeni, trebuie să faci un proiect. Altfel, nu vezi niciun ban. Pot să spun că nu îl cunosc pe dl Vâlcov Am cunoscut-o, în schim, pe soţia acestuia care este o dulce, de aceea mă consider între ciocan şi nicovală. Dar, ştiu un singur lucru că oraşul Slatina a evoluat considerabil de când la conducerea lui se află Darius Vâlcov. Fonduri europene dumnealui a avut destule, cred că va face rost şi pentru centura Slatinei.
Pe cine vedeţi dumneavoastră primar la Caracal pentru încă patru ani de aici încolo? Nominalizările sunt: Gheorghe Anghel – independent, Nicu Vladu – PDL, Eduard Ciocazanu – PSD, Ion Dinoiu sau Dumitru Niculescu – PP-DD.
Dacă ar fi în puterea mea, sinceră să fiu, aş face un melanj între Gheorghe Anghel, Eduard Ciocazanu şi Nicu Vladu. Fiecare are calităţi. Nu este niciunul perfect, dar toţi trei ar putea face faţă zic eu.
Dar numai unul trebuie să iasă primar!
Este foarte greu. Eu cu dl Gheorghe Anghel mă cunosc de 30 de ani şi nu am făcut niciodată în anticameră la dumnealui, nu pentru mine personal ci pentru alte persoane, pentru colegii mei. Pe Edi îl cunosc că este nepotul unui prieten al soţului meu, iar despre intelectul lui am o părere foarte bună. Este un om bine pregătit, extraordinar. Pe dl. Vladu tot la fel v-am zis, îl cunosc de pe vremea când era director la spital, când am făcut eu prima grevă a foamei. Nu pot să vă spun cât de bine am fost tratată aici la spitalul din Caracal, poate şi pentru faptul că dumnealui era director. Am fost tratată extraordinar şi a avut o enormă grijă de mine, atât timp cât eu am stat internată în spital.
Ce părere aveţi de înlocuirea dlui Vladu de la spitalul judeţean Slatina cu dl Andrei Iordache, fostul director DSP Olt?
Nu-l cunosc pe dl Iordache, dar ştiu că în momentul când dl Vladu a plecat din Spitalul Municipal Caracal, a fost regretat de foarte mulţi oameni de aici. A luat spitalul cu datorii imense iar când a plecat a lăsat bani în cont, încât oamenii au avut bani şi de bonuri de masă, cadouri şi salarii. Pot să vă spun că dl Vladu este un manager foarte bun. Edi tot la fel este un bun manager iar dl Anghel a demonstrate de nenumărate ori că a reuşit să ţină Caracalul pe picioare în ciuda a ceea ce se spune. Am avut primari la Caracal care n-au făcut absolut nimic pentru oraş, iar dumnealui de bine de rău, nefiind din oraş a făcut foarte multe pentru această localitate.
Ce părere aveţi de managerul Spitalului Municipal Caracal, Octavian Popescu?
Şi pe domnul Octavian Popescu îl cunosc tot la fel de bine, dar nici nu ştiu din ce partid face parte. (n.r. PDL)
Am avut-o pe fetiţa dumnealui elevă. Pot spune că patru ani ne-am lovit unul de altul. Am rămas în relaţii excelente. Poate şi pentru faptul că are un copil de excepţie. Inteligentă, frumoasă, cu mult bun simţ.
Se vehiculează că dl Octavian Popescu ar trece din barca PDL în cea a PP-DD. Ar fi o mutare benefică pentru dumnealui?
Nu sunt în măsură să spun acest lucru, nu ştiu dacă PP-DD-ul ar avea şanse la Caracal, însă pe plan naţional din sondaje se pare că are… N-aş putea să-i spun eu dlui Popescu din ce partid să facă parte… Vă daţi seama, atât timp cât eu nu sunt implicată politic, nu-mi permit să dau sfaturi şi am o relaţie excelentă cu domnia sa.
Dacă dl Ion Dinoiu ar candida ca deputat de Olt din PP-DD, ce şanse i-aţi da să ocupe această funcţie?
Este dreptul dumnealui să încerce. Important este să fie şi votat şi totodată, ales.
“Dacă Dumnezeu vrea şi cetăţenii îl votează, să-i dea Dumnezeu sănătate şi minte, ca să ajute şi oraşul Caracal”
Ce şanse îi daţi lui Dan Diaconescu de a fi ales preşedintele României?
Nu m-am gândit. Din punct de vedere al omului care este din Caracal, mă gândesc că n-ar fi rău. Ţinând cont că este din acest oraş, probabil că va ţine cont şi va ajuta într-un fel oraşul său natal. În politică, niciodată nu trebuie să zici niciodată, pentru că nu se ştie, este imprevizibilă. L-am cunoscut pe Dan Diaconescu personal, dar ce ştiu despre el ştiu de la profesorii că era un elev foarte bun în timpul liceului cu rezultate foarte bune la învăţătură, civilizat. Şi acum ce impresie îmi face? Are o putere extraordinară de muncă, este băţ, dacă te uiţi, vezi prin el! Pur şi simplu, munceşte atâtea ore, pierde nopţi, are o putere fantastică. În momentul în care face un lucru, păi îl face. Dacă Dumnezeu vrea şi cetăţenii îl votează, să-i dea Dumnezeu sănătate şi minte, ca să ajute şi oraşul Caracal.
La Caracal, partidul dumnealui nici măcar nu s-a înfiinţat, cauza fiind conflictele dintre unii aderanţi la şefia partidului deoarece toţi vor să fie şefi… Cum comentaţi?
Vechea meteahnă a românilor, cea de-a fi şef peste noapte fără a trece prin nişte etape ierarhice care în mod normal ar trebui trecute.
Una la mână, există o vorbă: „Nimeni nu e profet în satul lui!”. Uitaţi-vă că şi în perioada grevei mele caracalenii au avut fel şi fel de opinii. Şi a doua la mână, „orice strigoi prima dată mănâncă din neam”. Asta este situaţia. Mulţi oameni cu care mă întâlnesc, îl văd pe Dan Diaconescu ca o variantă viabilă.
Dar prim-ministru?
Nu cred că-şi doreşte funcţia de prim-ministru. Dacă am avut neşansa să avem un Igaş ca ministru, dacă am avut neşansa noi ca ţară să avem un premier ca Boc, iertaţi-mă Dan Diaconescu este cu mult peste cei doi şi nu există termen de comparaţie între Diaconescu şi Boc. Atât din punct de vedere al caracterului cât şi al intelectului.
“Ca ministru l-aş pune cred că la miliardele alea unde a fost o doamnă şi anume la Dezvoltare”Poate să fie chiar şi prim-ministru, n-aş avea nimic împotrivă. Ca ministru l-aş pune cred că la miliardele alea unde a fost o doamnă la Dezvoltare. Acolo pentru că ar face foarte multe lucruri cu acele miliarde. Cred că Dan Diaconescu nu ar fi făcut niciodată patinoare şi parcuri la sat. Sunt convinsă că banii aceia i-ar fi investit aşa cum trebuie spre binele poporului român.
Ca ministru, în ce minister l-aţi vedea?
