Despre mine

Fotografia mea
"Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi." Aş vrea să fiu un cetăţean normal într-o ţară normală. Se pare că am greşit ţara...

joi, 19 ianuarie 2012

Iarna izbăvirii noastre

        "Când se suie scroafa-n pom, cine tace, nu e om."

          Voi fi lipsită de modestie şi voi spune: am fost prima care am tras semnalul se alarmă, în urmă cu un an, printr-un protest extrem. Şi sunt mândră de acest fapt. Şi nu regret.
         Dar astăzi, ca şi ieri, ca şi alaltăieri, ca de şapte zile sunt mândră de românii mei.
         Să ne ajute Dumnezeu să ne recăpătăm respectul de sine. Şi ţara. Şi liniştea. Şi zilele senine. Şi libertatea. Şi justiţia independentă. Şi Curtea Constituţională. Şi dreptul la sănătate. Şi dreptul la educaţie pentru copiii noştri. Şi locurile de muncă pentru tinerii debusolaţi. Şi pensiile părinţilor şi bunicilor noştri. Şi statutul binemeritat al armatei, poliţiei şi serviciilor secrete (activă şi rezervă).  Şi dreptul la o viaţă decentă pentru persoanele cu dizabilităţi. Şi speranţa. Într-un cuvânt: VIAŢA.
         Viaţa noastră, care este unică şi irepetabilă.
         Pentru că, de ani buni, luptăm să supravieţuim.
         Îmi doresc să ajungem la normalitate.
         Să privim mai des cerul şi să ne bucurăm de stele.
         Să privim câmpul şi să ne bucurăm de câteva floricele.
       
        Vom învinge!
        Nu este altă cale.
        Vom învinge.
        Aşa să ne ajute Dumnezeu.