Adrian Năstase condamnat la 2 ani de închisoare.
Aceste rânduri sigur nu ar fi existat dacă sentinţa ar fi fost "cu suspendare" şi dacă ÎCCJ nu ar fi achitat-o, tot astăzi, pe Roberta Anastase, pentru furtul de la Legea pensiilor
Nu l-am votat pe Adrian Năstase în 2004. Am declarat şi public. L-am votat pe Traian Băsescu. Credeam în schimbare. Mai bine zis mi-o doream. Dar nu numai schimbarea persoanelor. Am crezut, cu naivitate (ca să nu-i spun prostie) că trebuie să dau o şansă "dreptăţii şi adevărului". Numai că am avut parte de "dreptatea leului".
Nu ştiu dosarul. Dar ştiu că un judecător trebuie să judece conform legii. Atât.
Am pledat împotriva răspunderii judecătorilor. Am ales această cale, cu gândul la cei câţiva judecători care, în pofida tuturor presiunilor, şi-au înţeles menirea. Şi unul singur dacă există, acesta trebuie apărat.
Dar, în România, un proces (oricare) a ajuns să semene cu un joc de-a "alba-neagra". Nici măcar o loterie nu mai este.
Prin urmare, daca instanţa de recurs va constata că fapta nu există, aceasta judecând tot conform legii, cei doi judecători trebuie să răspundă cel puţin pentru neglijenţă gravă în serviciu.
Pentru că legea este una şi aceeaşi şi pentru completul de la fond şi pentru cel din recurs.
PS
Dacă Ceauşescu ar fi înţeles importanţa crucială a independenţei justiţiei, sigur nu ar fi murit împuşcat, ca un câine. Ar fi avut parte de un adevărat şi corect proces.
Culmea este că politicienii care conduc azi destinele României nu au învăţat nimic din această lecţie.
Iar viaţa este un cămătar crud. Pentru fiecare greşeală ia o dobândă enormă.
