Adrian Năstase "condamnat"

          Adrian Năstase condamnat la 2 ani de închisoare. 

          Aceste rânduri sigur nu ar fi existat dacă sentinţa ar fi fost "cu suspendare" şi dacă ÎCCJ nu ar fi achitat-o, tot astăzi,  pe Roberta Anastase,  pentru furtul de la Legea pensiilor

      

         Nu l-am votat pe Adrian Năstase în 2004. Am declarat şi public. L-am votat pe Traian Băsescu. Credeam în schimbare. Mai bine zis mi-o doream. Dar nu numai schimbarea persoanelor. Am crezut, cu naivitate (ca să nu-i spun prostie) că trebuie să dau o şansă "dreptăţii şi adevărului". Numai că am avut parte de "dreptatea leului".    

          Nu ştiu dosarul. Dar ştiu că un judecător trebuie să judece conform legii. Atât.

          Am pledat împotriva răspunderii judecătorilor. Am ales această cale, cu gândul la cei câţiva judecători care, în pofida tuturor presiunilor, şi-au înţeles menirea. Şi unul singur dacă există, acesta trebuie apărat.

          Dar, în România, un proces (oricare) a ajuns să semene cu un joc de-a "alba-neagra". Nici măcar o loterie nu mai este.

          Prin urmare, daca instanţa de recurs va constata că fapta nu există, aceasta judecând tot conform legii, cei doi judecători trebuie să răspundă cel puţin pentru neglijenţă gravă în serviciu.

          Pentru că legea este una şi aceeaşi şi pentru completul de la fond şi pentru cel din recurs.

PS

          Dacă Ceauşescu ar fi înţeles importanţa crucială a independenţei justiţiei, sigur nu ar fi murit împuşcat, ca un câine. Ar fi avut parte de un adevărat şi corect proces.

         Culmea este că politicienii care conduc azi destinele României nu au învăţat nimic din această lecţie.

         Iar viaţa este un cămătar crud. Pentru fiecare greşeală ia o dobândă enormă.

C.T.Popescu: Scrisoare deschisa catre presedintele Traian Basescu

December 29th, 2011

         "Domnule Basescu, te-am privit si voi continua sa te privesc cu statornica scarba. Insa, dincolo de scarba mea, un concurs de imprejurari care contine prostia unora, ticalosia altora si indiferenta celor mai multi a facut sa devii presedinte al tarii mele. Nu m-am asteptat nicio clipa ca, ajuns in aceasta demnitate, sa poti deveni altceva decat esti, dar am vrut sa sper ca macar vei incerca sa pari. Ma felicit ca nu am investit prea mult in aceasta speranta. Ex nihilo nihil. Dispretul pe care ti-l port e lesne de argumentat: reprezinti suma a tot ce are mai detestabil poporul roman. Fara a avea macar una din insusirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de sase ani am trait o neincetata stupoare, colorata cand si cand cu indignari sterile ori revarsari gastrice provocate de conduita ta.

          Vreme de sase ani, multi dintre noi am incetat sa fim doar cetateni ai acestei tari si am devenit victime ale tulburarilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revarsarilor tale de ura, ale ticalosiei tale, ale incompetentei tale.

          Nu stiu daca in istoria moderna exista sef de stat care sa fi insultat atat de multi dintre propriii cetateni, cu atata nesimtita usurinta. Observi ca nu folosesc pluralul politetii. Pentru ca tu insuti, in dialogul cu ceilalti, ai raul obicei de a nu-l folosi. Si voi refuza sa il folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vadi ca sunt mai bine crescut decat tine.

         Vremea conventiilor si demonstratiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu ingrijorare, in acesti sase ani, obsesia ta maladiva pentru puterea absoluta. Au fost concetateni de ai mei care au crezut ca poate ti se cuvine, ca poate, atunci cand o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbarii in bine al tarii.

         Se inselau. Ai folosit puterea doar pentru a revarsa uratenia dinlauntru-ti asupra noastra, a tuturor. Iar tara e astazi mai schimonosita ca niciodata. Saracita, desfigurata, doar un contur inlauntrul caruia cei mai multi sunt prinsi ca intr-o capcana, prizonieri ai unui rau destin. Precum in cel mai intunecat fanariotism, ai folosit demnitatile publice ori resursele statului pentru a-ti caftani apropiatii, pe cei care ti se inchinau cu ipocrita smerenie, intr-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnitati ale statului sa fie ocupate de incompetenti, imbecili si neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienta fata de tine, despotul. Si cand tara e randuita dupa legea aceasta, nu e de mirare ca astazi am ajuns la aceasta mizerie, promiscuitate si decadere a institutiilor.

          Ti-ai facut din minciuna un crez politic. Si unii gasesc asta scuzabil. Peste cei care au indraznit sa spuna altfel decat crezi tu ca se cuvine spus ai revarsat diluvii de ura. Ai inventat categorii generice peste care sa iti reversi ura si insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii incapatoare in care mizeria ta sa poata fi eficient distribuita. Toti cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat sa vad atat risipa de resurse (ale statului, ale institutiilor publice ori ale unor dubioase institutii private) menita unui singur scop: improscatul cu mizerie.

          Au fost sase ani urati. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a tarii. Prea mult si prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astazi.

         Afirmi, domnule Basescu, fara sa rosesti, cu o nesimtire prietena cu iresponsabilitate, ca tara mea e o tara de mana a doua. Iar cand indraznesti sa spui asa ceva vremea pamfletelor si a indignarilor din laringe a trecut. O tara care cere bani cu imprumut, o tara care nu poate plati pensiile este o tara de mana a doua – spui tu cu o nesimtire care sfideaza orice stupoare. Nu tara a cerut bani cu imprumut, domnule Basescu, ci tu. Impotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toti amnezici si inca ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, desi nu putini erau cei care strigau ca e o cale gresita. Si i-ai potopit cu insulte. Asa cum stii sa faci. Ai sustinut acel credit nu pentru ca tara avea nevoie de el, ci pentru ca tu, deprins cu logica licuriceasca, ai incercat sa cumperi bunavointa unor stapani pe care noi nu-i vedem. Si ai fost gata sa platesti acea bunavointa cu saracirea, umilirea si nenorocirea noastra a tuturor. Iar daca tara nu poate plati pensiile este pentru ca tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, induram si platim biruri.

          Nici nu ar trebui sa mai spun lucrurile acestea. Sunt deja stiute. Si nu ar trebui sa accept logica rudimentara dupa care functionezi, aceea care masoara demnitatea, inaltimea ori maretia dupa grosimea pungii. Doar judecand cu matul poti ajunge sa spui despre tara mea ca este o tara de mana a doua. Iar daca punga tarii nu e azi indeajuns de plina pentru gustul tau, asta nu se intampla pentru ca eu si cei asemeni mie nu trudim indeajuns pentru a o umple, ci pentru ca tu si cei din jurul tau sunteti prea hamesiti, prea nesimtiti si prea necinstiti pentru a sti sa o chivernisiti.

           Dar tara asta inca are bani sa isi plateasca presedintele si imbecilii deveniti ministri, are bani sa isi plateasca nulitatile devenite europarlamentari, are bani sa te trimita la reuniuni internationale unde sa ne umilesti pe toti respirand dispretul cu care esti tratat de ceilalti, are bani pentru a plati pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a ingrasa gusile laudatorilor si numerosilor tai servitori. Are inca bani din care sa plateasca sinecuri pentru cei care stiu sa isi manifeste ineajuns de zgomotos si fara rusine obedienta fata de tine.Are bani sa imbogateasca afaceristi suspecti, dar cunoscatori ai conturilor de partid. Sa ierti, atunci, biata tara daca nu mai are indeajuns pentru a plati si pensiile acelea.

          In aceeasi zi cand eu scriam: Pentru ca eu nu accept ca Romania e o tara de mana a doua in UE. Nici ca eu as fi un cetatean de mana a doua. Dar admit ca avem politicieni de mana a saispea. Mai pe seara, presedintele Romaniei spunea ca tara mea este o tara de mana a doua. Iar asta nu mai poate fi ingaduit. Pentru asa ceva nu mai este de ajuns sa ne revoltam pamfletar, sa respiram vocalele indignarii la televizor ori sa risipim cerneala stupefactiei in gazete.

         Atunci cand mizeria ta nu mai incape in hardaul categoriilor generice si nu se mai revarsa doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra tarii insesi, atunci e vremea sa fii trimis definitiv acolo unde iti e locul. Atunci cand, nu are rost sa ne mai ascundem dupa cuvinte, iti indemni cetatenii sa isi paraseasca tara, tu trebuie sa pleci, nu ei. E timpul!

         Asta e tot ce am avut sa iti spun, domnule Basescu. Asa cum ti-am promis, iti sunt pe mai departe dator cu intreg dispretul. Si iti promit ca ma voi achita de aceasta obligatie. Dar vreau ca de acum sa te dispretuiesc ca pe un ticalos oarecare si nu ca pe presedintele tarii mele. Du-te!

         Randurile care urmeaza nu iti mai sunt adresate, desi te privesc. Vreau sa sper ca prieteni si neprieteni din blogosfera mi se vor alatura. Pentru ca este o limita care nu trebuie trecuta. Si asa, prea multa vreme, prea multe am ingaduit. Si mai vreau sa sper ca, mai ales, politicieni, cu si fara blog, vor prelua revolta mea si ii vor da cuvenita indreptare. Acelor politicieni le cer, neintarziat, initierea procedurii de suspendare a lui Traian Basescu. Dincolo de meschinaria calculului politic de conjunctura, dincolo de lasitatea cu care ne-au obisnuit, dincolo de indolenta pe care le-am tolerat-o. Sau puteti cu totii tacea, prudent, vascularizati de precautia pe care o putem numi si lasitate. Si atunci am sa-i cer scuze lui Traian Basescu. Si am sa admit ca traiesc intr-o tara de mana a doua."

"Lecţia" locotetentului Alexandru Gheorghe

         Aş minţi dacă nu aş afirma că mirarea mea a fost mare, foarte mare, în momentul în care l-am văzut pe domnul locotenent la televizor.

        Mă refer la faptul că a mers într-o piaţă publică şi a făcut şi declaraţii publice, îmbrăcat în uniforma militară.

         Sunt soţie de ofiţer. Am învăţat şi am acceptat că armata este armată. Are puţine avantaje şi infinite constrângeri.

         DAR....

         În comunicatul său, MApN precizează că Armata este "o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române".

         "În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii", punctează MApN.

         Şi întrebarea mea firească pentru MApN este:

         În care stat membru NATO armata a fost batjocorită şi umilită ca în România? Care stat membru NATO şi-a permis să nu respecte contractul semnat cu militarii săi? Care stat şi-a permis să taie soldele militarilor săi? Care stat membru NATO a făcut din armata în rezervă ţinta urii propriului popor, pe motiv de "pensii nesimţite"? Şi aş putea continua pe zeci de pagini în acest registru.

         Ministrul MApN este membru al unui partid care a susţiniut şi susţine toate fărădelegile guvernului.

         Mai mult, acest ministru şi-a permis să încalce regulile şi normele foate clare, regulamentele militare care trebuie respectate de toţi militarii, prin avansarea în grad (a rezerviştilor şi nu numai) pe criterii strict politice.

        

         Un abuz care sper să nu rămână nepedepsit.

         "Când capra sare masa, iada sare casa", spune un proverb românesc.

         Iar cine seamănă vânt, va culege sigur furtună. 

       
        PS
        Poate că acest copil are un suflet curat şi o inimă mare. Poate că într-adevăr a crezut că gestul său îi va determina pe români să vadă trădarea, marea trădare a actualilor politicieni ai puterii. Dar, ca orice copil, are o doză mare de naivitate. Sper să nu plătească un preţ prea mare. Ar fi păcat!

Pleacă, pleacă! (Cântec protest împotriva Preşedintelui Băsescu)

          Mie mi-a plăcut. Vouă vă place?
          Cântecul este interpretat de Tic Petroşel.

Miting şi marş la Craiova împotriva abuzurilor guvernului - 21 ianuarie 2012

         Am fost ieri la mitingul de la Craiova. Marş şi miting organizat de SCMD Craiova. 1000 de oameni. Paşnic.
         Nu am văzut niciun jandarm încruntat. I-am văzut, în schimb, mâncând covrigi şi bând ciocolată caldă la 1 leu paharul.
         Au fost şi reprezentanţi ai partidelor. Şi nimeni nu i-a gonit din piaţă. Din contră. Dacă vrem alegeri anticipate în 60 zile avem nevoie de ei....
         S-a vorbit despre un moratoriu de 6 luni, pentru cei nou aleşi în parlament, perioadă în care trebuie să abroge toate legile asumate sau fraudate.
         Cui îi este frică de alegeri anticipate?!

         Şi dacă PDL-ul are atâţia adepţi cât afirmă, împreună cu UDMR şi cu UNPR va câştiga detaşat aceste alegeri.
         Va fi, de data aceasta, voia poporului român.
         Şi totuşi, părerea mea sinceră este că lumea nu-l mai vrea pe Preşedintele Băsescu.
PS
         Mie mi-a făcut foarte bine la psihic ieşirea în stradă.
         Mă simt minunat.



Iarna izbăvirii noastre

        "Când se suie scroafa-n pom, cine tace, nu e om."

          Voi fi lipsită de modestie şi voi spune: am fost prima care am tras semnalul se alarmă, în urmă cu un an, printr-un protest extrem. Şi sunt mândră de acest fapt. Şi nu regret.

         Dar astăzi, ca şi ieri, ca şi alaltăieri, ca de şapte zile sunt mândră de românii mei.

         Să ne ajute Dumnezeu să ne recăpătăm respectul de sine. Şi ţara. Şi liniştea. Şi zilele senine. Şi libertatea. Şi justiţia independentă. Şi Curtea Constituţională. Şi dreptul la sănătate. Şi dreptul la educaţie pentru copiii noştri. Şi locurile de muncă pentru tinerii debusolaţi. Şi pensiile părinţilor şi bunicilor noştri. Şi statutul binemeritat al armatei, poliţiei şi serviciilor secrete (activă şi rezervă).  Şi dreptul la o viaţă decentă pentru persoanele cu dizabilităţi. Şi speranţa. Într-un cuvânt: VIAŢA.
         Viaţa noastră, care este unică şi irepetabilă.

         Pentru că, de ani buni, luptăm să supravieţuim.

         Îmi doresc să ajungem la normalitate.

         Să privim mai des cerul şi să ne bucurăm de stele.

         Să privim câmpul şi să ne bucurăm de câteva floricele.

       

        Vom învinge!

        Nu este altă cale.

        Vom învinge.

        Aşa să ne ajute Dumnezeu.

AUGUSTIN ZEGREAN

         L-am atacat, public, pe domnul Augustin Zegrean, Preşedintele Curţii Constituţionale a României, de nenumărate ori.

        Şi ceea ce am spus a fost corect, în raport cu aberantele decizii pe care CCR le-a emis în ultimii doi ani.

        Declar că, în calitate de om, domnul Augustin Zegrean este minunat. Păcat că nu a gândit în aceşti termeni şi la tăierea cu 25% a salariilor minime. Oare câţi copii s-au îmbolnăvit sau au şi murit din cauza deciziilor Curţii?

          Dar astăzi îl felicit. Şi pe Domnia sa, şi pe ceilalţi judecători care au stopat masacrul prietenilor mei.

          Iată şi motivul:

AUGUSTIN ZEGREAN, PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE:

„LEGEA MAIDANEZILOR E GREŞIT SCRISĂ, CONFUZĂ.
EUTANASIEREA E ÎMPOTRIVA DEMNITĂŢII UMANE"

           Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, a afirmat joi că CCR a declarat legea privind câinii fără stăpân ca fiind neconstituţională deoarece textul e confuz şi a ridicat o problemă de "demnitate".

         „E greu să spun pe ce motiv (a respins CCR legea câinilor fără stăpân, n.red.). Pe motiv că eutanasierea nu este un lucru normal, este împotriva demnităţii umane. Imaginaţi-vă un câmp imens pe care sunt 200.000 de câini şi câţiva oameni care îi omoară. Aţi vrea să vă uitaţi acolo, să vedeţi imaginea asta? Aţi vrea să fiţi unul dintre cei care îi omoară? Deci este vorba nu doar despre demnitatea omului care se uită, ci şi despre cea a celui care este pus să facă acest lucru. Dar nu ăsta este neapărat motivul constituţional, ăsta este un altfel de motiv, este un motiv pe care o să-l înţeleagă cine poate să-l înţeleagă", a declarat preşedintele Curţii Constituţionale Augustin Zegrean.

          Zegrean a explicat, apoi, de ce a respins Curtea Constituţională legea care prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân. „Motivul constituţional este că textul este greşit scris. Este confuz. Este confuz şi nu poate fi aplicat pentru că face un amalgam între mai multe alineate. De exemplu, spune că, în situaţia câinilor care nu sunt revendicaţi în 30 de zile de la data la care au fost luaţi la adăpost, se poate lua una dintre următoarele măsuri şi înşiră acolo mai multe măsuri, dintre care una este eutanasierea, după care spune sau două dintre acestea combinate. Ei, imaginaţi-vă un câine eutanasiat şi pe urmă aruncat în stradă", a spus el.

        „Motivarea o vom afla în foarte scurt timp. Decizia este deja scrisă, urmează să fie citită în plenul Curţii şi apoi o vom publica în Monitorul Oficial. Săptămâna viitoare va fi făcută (publică, n.red.)", a spus Zegrean despre motivarea CCR.

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/presedintele-ccr-despre-legea-maidanezilor-textul-e-confuz-imaginati-va-un-caine-eutanasiat-si-pe-urma-aruncat-in-strada-250106.html#Scene_1

http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Augustin-Zegrean-Curtii-Constitutionale-Eutanasierea_0_626337841.html

http://www.tvr.ro/articol.php?id=118311

RAED ARAFAT

         L-am cunoscut pe Raed Arafat. Un OM. Vertical. Corect. Amabil. Dârz. Curajos. Tenace. Profesionist.

         Sunt convinsă că un război cu Raed Arafat nu este unul uşor. Mai ales atunci când medicul Arafat luptă pentru crezul lui de-o viaţă.

         Îi doresc din suflet domnului Raed Arafat succes în demersul său corect faţă de români, pe care, se pare, îi iubeşte şi îi respectă infinit mai mult decât Preşedintele ţării.

         Acesta este link-ul spre comentariul facut pe facebook pentru sustinerea SMURD-ului:
               
                 http://www.facebook.com/SalvarepentruSMURD/posts/284730051585836