Despre mine

Fotografia mea
"Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi." Aş vrea să fiu un cetăţean normal într-o ţară normală. Se pare că am greşit ţara...

sâmbătă, 25 februarie 2012

Cristiana Irina Anghel: „Consiliul Local Caracal a ţinut-o în greva foamei 70 de zile pe Cristiana Irina Anghel”

Interviu EXCLUSIV cu învăţătoarea Cristiana Anghel din Caracal

Cine este Cristiana Irina Anghel?
Cristiana Irina Anghel este un om absolut normal, care vrea să trăiască într-o ţară normală.

De ce aţi făcut greva foamei 70 de zile, doamna învăţătoare? Credeţi că a meritat efortul de a vă supune corpul la asemenea chinuri?
Săptămâna trecută pe România TV una dintre teme a fost aceasta: dacă a meritat sau dacă aş mai face-o vreodată. Pentru un principiu şi pentru un stat de drept DA. Da, a meritat. Şi da, dacă ar fi necesar, aş lua-o de la capăt. Am un copil şi vreau să trăiască într-o ţară normală.
În momentul de faţă vă consideraţi o persoană fericită?
Nu ştiu dacă cineva poate spune că este fericit. Ar trebui să spun că sunt o persoană fericită, din punct de vedere al faptului că am două mâini, am două picioare, am un copil, o casă, am o familie. Alţii n-au nimic din toate acestea. Din acest punct de vedere prefer să văd partea plină a paharului.

Să moară şi capra vecinului”, este poate cea mai mare problemă a poporului român
De ce nu sunteţi mulţumită de cei din jur?
Nu cred că este vorba despre a fi sau nu mulţumită. Dar port în suflet o mare tristeţe. Tristeţe, în primul rând, pentru că trăim într-o ţară care nu mai este un stat de drept. Deşi Constituţia consfinţeşte drepturile noastre în calitate de oameni şi cetăţeni, în realitate nu se respectă nimic. Arbitrariul a devenit lege în România. Tristeţe şi pentru că ne doare mereu de ce face altul, de ceea ce a reuşit să facă el. Nu „să moară capra vecinului” ar trebui să fie ţelul nostru, ci să facem în aşa fel încât să avem fiecare capra lui. Şi cel mai tare mă doare faptul că suntem divizaţi. Suntem răi, ne aruncăm cuvinte grele, ne bârfim, ne urâm pentru lucruri de nimic, iar viaţa e scurtă, mult prea scurtă pentru astfel de mizerii. Poţi trăi normal şi fără să ai grija vecinului şi de a te gândi la ce face unul sau altul. Cu cât am gândi mai bine unul faţă de celălalt cu atât ne-ar merge mai bine.

Doamna Anghel, ce fel de om sunteţi în ceea ce priveşte oamenii loiali dvs.? Îi ţineţi alături de dvs. atât la bine cât şi la greu sau îi aruncaţi ca pe o măsea stricată să facă ce vor cu ei, duşmanii dvs.?
Eu în viaţa mea am avut şi am două prietene. Una dintre ele este plecată la Titu şi ne vedem foarte rar, însă vorbim la telefon. Cealaltă îmi este de peste 25 de ani prietenă. Nu. Prieteni nu am mulţi. Dar am foarte multe cunoştinţe. Oameni pe care îi respect şi îi tratez cu prietenie. NU. Nu-mi arunc prietenii ca pe o măsea stricată. De fapt, cine procedează aşa, dovedeşte faptul că prieteniile lui sunt conjuncturale, din interes. Ori, acestea nu sunt prietenii. Dacă un om mi-a făcut bine în viaţă, niciodată, dar niciodată nu voi uita lucrul acesta, să fiţi convins de acest lucru. Şi nici nu pot să vorbesc urât la adresa lui. Dacă mă răneşte apoi un astfel de om încerc să-i găsesc circumstanţe atenuante. Nu, nu uit când un om mi-a făcut un bine. Iar răul, de obicei, încerc să-l răsplătesc tot cu bine. Pentru că „răzbunarea cea mai crudă este când duşmanul tău, e silit a recunoaşte că eşti bun şi dânsu-i rău”. Dar sunt om, totuşi… am şi eu limitele mele…

„Politica, pentru mine, este un loc murdar”
Se spune că politică e o damă de moravuri uşoare, de aceea nu vreţi să vă asociaţi vreunei grupări politice atât de pe plan local sau naţional?
Nu neapărat dar şi aceste dame în fond şi la urma urmei trebuie să-şi câştige o pâine. Nici nu ştiu dacă sunt făcută pentru politică. Uneori mă gândesc că sunt făcută, alteori nu. Dar nu-mi place ceea ce se întâmplă în politica românească şi nu voi intra niciodată într-un loc pe care îl consider murdar. Nu se respectă nicio regulă, nu se respectă niciun statut şi atunci cum să intru într-un joc când nu cunosc regulile jocului. Mai bine stau liniştită pe post de „observator”. Astfel văd, analizez, critic vehement dacă este cazul greşelile unora sau altora. Mă refer, bineînţeles la politicieni.

Ştiu că sunteţi o persoană care nu vă feriţi să spuneţi adevărul indiferent de consecinţe. Care este părerea dumneavoastră de bălăcăreală de la nivelul Consiliului Local Caracal?
Este o bălăcăreală aşa cum aţi spus dvs. Normal ar fi ca toate aceste lucruri să rămână în organizaţiile de partid, iar când e vorba de interesul cetăţenilor din Caracal să fie toţi pentru unul şi unul pentru toţi.

Suntem singurul oraş din ţară în care Consiliul Local nu funcţionează din luna noiembrie, a anului 2010? Cine credeţi dvs. că a avut de câştigat: cetăţenii, consilierii sau primarul?
Toată lumea a avut de pierdut. Am să vă spun ce am înţeles eu: domnul primar a vrut ca cei din aripa PSD să-i fie alături iar cei din tabăra adversă spun că dl primar este vinovat de menţinerea acestora deşi există o hotărâre judecătorească care prevede că aceştia ar trebui suspendaţi. Este prea greu pentru mintea unei femei şi „blondă” pe deasupra să înţeleagă aceste lucruri. Eu vreau un singur lucru: acest Consiliu Local să ia măsuri şi să facă în aşa fel încât treaba în Caracal să meargă bine. Partidele n-au decât să se şi omoare şi să facă ce vor. Ce treabă am eu care sunt independentă cu lucrurile acestea? Există un dicton care spune “când doi elefanţi se bat, iarba este călcată în picioare”. Evident elefanţii sunt partidele iar iarba o reprezentăm noi, cetăţenii.

“Liderul de sindicat se alege, nu se numeşte”

Credeţi că dizolvarea Consiliului Local este o măsură normală ce trebuia luată de către Gheorghe Anghel pentru a termina această bălăcăreală de la nivelul Consiliului Local?
M-aţi întrebat dacă ar fi avut vreo şansă dizolvarea Consiliului Local în urmă cu un an, când cadrele didactice au fost iar obligate să iasă în stradă pentru a-şi primi cuvenitele salarii. Nu cred că ar fi avut şanse. Nici acum nu cred că are şanse prea mari dar era singura modalitate de aprobare a bugetului, în ceea ce priveşte salariile cadrelor didactice. Şi nu cred poate şi pentru faptul că justiţia română nu este nici oarbă, nici independentă, nici imparţială,
Pot spune un singur lucru: că nu am nimic personal cu niciun consilier, indiferent de partidul al cărui membru este. Dar eu nu pot înţelege, oricât m-aş strădui, cum un lider de sindicat poate fi şi consilier al partidului de guvernământ, fiind, în acelaşi timp, soţul directorului liceului unde îşi desfăşoară activitatea. Un lider de sindicat nu este numit. Este ales. Cum pot accept cadrele didactice astfel de compromisuri?! Şi de ce se plâng apoi că nu este bine?!
Am fost la ultima şedinţă pe care aţi avut-o în sala de şedinţe a Primăriei în prezenţa dlui primar şi am constatat faptul că în unanimitate profesorii şi-au dorit acest lucru: dizolvarea Consiliul Local. Ce părere aveţi?
Nu a fost o decizie politică din partea noastră. A fost o acceptare a deciziei primarului prin care astfel se debloca situaţia. Sunt convinsă că niciun cadru didactic nu s-a dus acolo cu ideea: „Domnule, îi dăm afară pe cei din Consiliul Local”, pentru că noi nu avem dreptul să facem acest lucru. Caracalenii i-au votat, ei trebuie să-i trimită acasă, tot prin vot, dacă şi când va fi cazul. Nu a fost o decizie in corpore a noastră, a cadrelor didactice, de a dizolva CL. A fost pur şi simplu o bucurie că s-a găsit o variantă pentru a ne primi banii.

Lefurile cadrelor didactice caracalene au avut de suferit din cauză consilierilor locali sau din vina lui Gheorghe Anghel, primarul municipiului Caracal?
Acest aspect l-am lămurit în şedinţă. Eu am făcut o grevă de 70 de zile pentru aplicarea legii 221. Nu vorbim despre ceea ce mi-ar fi plăcut mie sau ceea ce aş fi vrut eu. Vorbim despre statul de drept. Vorbim despre respectarea unei legi, emisă de Parlament în unanimitate, promulgată de Preşedintele României şi validată de o decizie a Curţii Constituţionale. Legea, ştiut fiind că este expresia suveranităţii poporului. Domnul primar a recunoscut că dacă ar fi existat o hotărâre a Consiliului Local ar fi aplicat legea şi n-ar fi avut nimic de obiectat referitor la acest fapt. Pentru că în ţară s-a aplicat. Sunt comune ai căror consilieri au considerat că legea-i lege şi trebuie respectată. Şi au votat bugetul în consecinţă. Dar nu vorbim numai despre legea 221. Vorbim despre tichetele cadou, tichetele de masă, banii de cărţi, prima de concediu… Sunt sute de milioane de lei (vechi) pe care acest consiliu i-a „furat” pur şi simplu din buzunarele cadrelor didactice caracalene. Prin neaplicarea contractului colectiv de muncă, acest consiliu a încălcat legislaţia în vigoare la momentul respectiv.
Cristiana Irina Anghel putea să moară. Nu le-a păsat de viaţa şi sănătatea ei. Creştini?! Care creştin i-ar face aşa un rău unui seamăn al lui?! Dacă erau OAMENI aplicau această lege, însă nu au făcut-o.
Până la urmă, eu am un proces împotriva CL şi sper că odată cu plecarea unora şi prin limpezirea apelor în politica românească, justiţia să facă dreptate. Mă bucur că oamenii s-au convins că n-am fost nici nebună, nici nu am dorit să apar pe sticlă, nici nu am avut alte interese meschine. Iar primarul nu s-ar fi putut opune unei hotărâri a Consiliului Local care respecta şi aplica legea.

“Sunt conştienţi că fac rău, pentru că aşa cer interesele partidelor”

Ce ne puteţi spune referitor la articolul apărut anterior în ziarul nostru, referitor la incompetenţa consilierilor din CL Caracal, care prin urmare dl Bondrescu, consilier PSD “a sărit de fund în sus”, simţindu-se cu musca pe căciulă?
Este şi motivul pentru care astăzi ne-am întâlnit, să lămurim odată pentru totdeauna acest lucru, despre comentariile mele la adresa consilierilor locali, despre ceea ce am spus sau aş fi spus. Nu ştiu dacă sunt sau nu sunt incompetenţi.
Prin urmare, nu mi-am permis niciodată să fac astfel de afirmaţii. Nici nu i-am jignit calificându-i drept nemernici. Am făcut vorbire, într-adevăr, despre nemerniciile (faptele) domnului Matei Claudiu. Recunosc că am greşit şi-mi cer scuze. Trebuia să folosesc un alt termen pentru a caracteriza faptele domniei sale. Cred că mi-a jucat o festă subconştientul. M-am adresat omului, nu consilierului. Oricum, nu trebuia să amestec planurile. Ne cunoaştem de zeci de ani. Sunt moaşa uneia dintre fetele sale. Şi m-a durut ceea ce i-a făcut Ginei, soţia sa.
Nu cred că în Consiliul Local sunt oameni inconştienţi. Mai degrabă sunt interese de partid. Iar aceste interese de partid nu coincid cu interesele cetăţenilor din municipiul Caracal. De foarte multe ori interesele de partid coincid cu cele personale şi viceversa. Sunt câţiva consilieri în CL Caracal care au prosperat văzând cu ochii. Superb, de când sunt consilieri! Credeţi că s-au îmbogăţit din cei cinci milioane şi ceva de lei, pe care îi primesc ca şi indemnizaţie din cadrul consiliului? Nu, hai să fim serioşi.

Este normal ca unii profesori care sunt în Consiliul Local să nu vină la şedinţele la care sunt chemaţi de către edil pentru că dumneavoastră cadrele didactice să vă luaţi salariile? Ştiţi foarte bine şi dvs. la cine mă refer. Este vorba de consilierii PDL, Vasile Răileanu şi Claudiu Matei?
Nu. Nu este normal. Dumnealor sunt în primul rând cadre didactice şi apoi consilieri. Mâine, poimâine, se vor întoarce definitiv la catedră. Eu nu pot pricepe ce suflet au avut să le facă rău colegilor lor. Au crezut că nu se va afla?! Rău au crezut. Dl Răileanu este şi lider de sindicat şi consilier PDL iar pe dl Claudiu Matei nu ştiu cât şi ce îl mai leagă de oraşul Caracal. Îi respectă domnii consilieri pe colegi?! Răspunsul meu este un NU categoric. O colegă i-a telefonat după şedinţă spunându-i “dl Matei veniţi, vă rugăm, la şedinţă” iar acesta a refuzat-o scurt şi abrupt. În schimb, a participat la nu ştiu ce şedinţă de partid, la Slatina…
Vedeţi de ce nu vreau să intru în politică?
Nu este normal ca în calitate de consilier să urmăreşti numai interesele de partid sau pe cele personale. Hai, să zicem că românul acceptă până la urmă trocul acesta dar măcar să facă şi pentru el ceva alesul….

Drumul de centură realizat la Caracal a fost un subiect extrem de mediatizat atât în presa locală cât şi judeţeană.Unii consilierii spun faptul că această rută ocolitoare a oraşului nu s-a făcut cu ajutorul lui Gheorghe Anghel. Noi presa susţinem că într-adevăr acest drum de centură s-a făcut cu bani veniţi de la guvern şi fonduri europene însă meritul edilului Anghel consta în demersurile birocratice pe care le-a făcut cu câţiva ani în urmă pentru a putea demara lucrările la acest proiect. Cum comentaţi declaraţiile lui Darius Vâlcov apărute în presă, conform cărora acesta nu va mai candida la primăria Slatinei dacă nu i se va aloca un buget considerabil pentru a putea realiza şi dânsul ceea ce a realizat Gheorghe Anghel la Caracal?
Din câte ştiu eu, ca să ţi se aloce bani europeni, trebuie să faci un proiect. Altfel, nu vezi niciun ban. Pot să spun că nu îl cunosc pe dl Vâlcov Am cunoscut-o, în schim, pe soţia acestuia care este o dulce, de aceea mă consider între ciocan şi nicovală. Dar, ştiu un singur lucru că oraşul Slatina a evoluat considerabil de când la conducerea lui se află Darius Vâlcov. Fonduri europene dumnealui a avut destule, cred că va face rost şi pentru centura Slatinei.

Pe cine vedeţi dumneavoastră primar la Caracal pentru încă patru ani de aici încolo? Nominalizările sunt: Gheorghe Anghel – independent, Nicu Vladu – PDL, Eduard Ciocazanu – PSD, Ion Dinoiu sau Dumitru Niculescu – PP-DD.
Dacă ar fi în puterea mea, sinceră să fiu, aş face un melanj între Gheorghe Anghel, Eduard Ciocazanu şi Nicu Vladu. Fiecare are calităţi. Nu este niciunul perfect, dar toţi trei ar putea face faţă zic eu.

Dar numai unul trebuie să iasă primar!
Este foarte greu. Eu cu dl Gheorghe Anghel mă cunosc de 30 de ani şi nu am făcut niciodată în anticameră la dumnealui, nu pentru mine personal ci pentru alte persoane, pentru colegii mei. Pe Edi îl cunosc că este nepotul unui prieten al soţului meu, iar despre intelectul lui am o părere foarte bună. Este un om bine pregătit, extraordinar. Pe dl. Vladu tot la fel v-am zis, îl cunosc de pe vremea când era director la spital, când am făcut eu prima grevă a foamei. Nu pot să vă spun cât de bine am fost tratată aici la spitalul din Caracal, poate şi pentru faptul că dumnealui era director. Am fost tratată extraordinar şi a avut o enormă grijă de mine, atât timp cât eu am stat internată în spital.

Ce părere aveţi de înlocuirea dlui Vladu de la spitalul judeţean Slatina cu dl Andrei Iordache, fostul director DSP Olt?
Nu-l cunosc pe dl Iordache, dar ştiu că în momentul când dl Vladu a plecat din Spitalul Municipal Caracal, a fost regretat de foarte mulţi oameni de aici. A luat spitalul cu datorii imense iar când a plecat a lăsat bani în cont, încât oamenii au avut bani şi de bonuri de masă, cadouri şi salarii. Pot să vă spun că dl Vladu este un manager foarte bun. Edi tot la fel este un bun manager iar dl Anghel a demonstrate de nenumărate ori că a reuşit să ţină Caracalul pe picioare în ciuda a ceea ce se spune. Am avut primari la Caracal care n-au făcut absolut nimic pentru oraş, iar dumnealui de bine de rău, nefiind din oraş a făcut foarte multe pentru această localitate.

Ce părere aveţi de managerul Spitalului Municipal Caracal, Octavian Popescu?
Şi pe domnul Octavian Popescu îl cunosc tot la fel de bine, dar nici nu ştiu din ce partid face parte. (n.r. PDL)
Am avut-o pe fetiţa dumnealui elevă. Pot spune că patru ani ne-am lovit unul de altul. Am rămas în relaţii excelente. Poate şi pentru faptul că are un copil de excepţie. Inteligentă, frumoasă, cu mult bun simţ.

Se vehiculează că dl Octavian Popescu ar trece din barca PDL în cea a PP-DD. Ar fi o mutare benefică pentru dumnealui?
Nu sunt în măsură să spun acest lucru, nu ştiu dacă PP-DD-ul ar avea şanse la Caracal, însă pe plan naţional din sondaje se pare că are… N-aş putea să-i spun eu dlui Popescu din ce partid să facă parte… Vă daţi seama, atât timp cât eu nu sunt implicată politic, nu-mi permit să dau sfaturi şi am o relaţie excelentă cu domnia sa.

Dacă dl Ion Dinoiu ar candida ca deputat de Olt din PP-DD, ce şanse i-aţi da să ocupe această funcţie?
Este dreptul dumnealui să încerce. Important este să fie şi votat şi totodată, ales.

“Dacă Dumnezeu vrea şi cetăţenii îl votează, să-i dea Dumnezeu sănătate şi minte, ca să ajute şi oraşul Caracal”
Ce şanse îi daţi lui Dan Diaconescu de a fi ales preşedintele României?
Nu m-am gândit. Din punct de vedere al omului care este din Caracal, mă gândesc că n-ar fi rău. Ţinând cont că este din acest oraş, probabil că va ţine cont şi va ajuta într-un fel oraşul său natal. În politică, niciodată nu trebuie să zici niciodată, pentru că nu se ştie, este imprevizibilă. L-am cunoscut pe Dan Diaconescu personal, dar ce ştiu despre el ştiu de la profesorii că era un elev foarte bun în timpul liceului cu rezultate foarte bune la învăţătură, civilizat. Şi acum ce impresie îmi face? Are o putere extraordinară de muncă, este băţ, dacă te uiţi, vezi prin el! Pur şi simplu, munceşte atâtea ore, pierde nopţi, are o putere fantastică. În momentul în care face un lucru, păi îl face. Dacă Dumnezeu vrea şi cetăţenii îl votează, să-i dea Dumnezeu sănătate şi minte, ca să ajute şi oraşul Caracal.
La Caracal, partidul dumnealui nici măcar nu s-a înfiinţat, cauza fiind conflictele dintre unii aderanţi la şefia partidului deoarece toţi vor să fie şefi… Cum comentaţi?
Vechea meteahnă a românilor, cea de-a fi şef peste noapte fără a trece prin nişte etape ierarhice care în mod normal ar trebui trecute.
Una la mână, există o vorbă: „Nimeni nu e profet în satul lui!”. Uitaţi-vă că şi în perioada grevei mele caracalenii au avut fel şi fel de opinii. Şi a doua la mână, „orice strigoi prima dată mănâncă din neam”. Asta este situaţia. Mulţi oameni cu care mă întâlnesc, îl văd pe Dan Diaconescu ca o variantă viabilă.

Dar prim-ministru?
Nu cred că-şi doreşte funcţia de prim-ministru. Dacă am avut neşansa să avem un Igaş ca ministru, dacă am avut neşansa noi ca ţară să avem un premier ca Boc, iertaţi-mă Dan Diaconescu este cu mult peste cei doi şi nu există termen de comparaţie între Diaconescu şi Boc. Atât din punct de vedere al caracterului cât şi al intelectului.

“Ca ministru l-aş pune cred că la miliardele alea unde a fost o doamnă şi anume la Dezvoltare”Poate să fie chiar şi prim-ministru, n-aş avea nimic împotrivă. Ca ministru l-aş pune cred că la miliardele alea unde a fost o doamnă la Dezvoltare. Acolo pentru că ar face foarte multe lucruri cu acele miliarde. Cred că Dan Diaconescu nu ar fi făcut niciodată patinoare şi parcuri la sat. Sunt convinsă că banii aceia i-ar fi investit aşa cum trebuie spre binele poporului român.
Ca ministru, în ce minister l-aţi vedea?


http://andi-sarbu.blogspot.com/2012/02/cristiana-irina-anghel-consiliul-local.html

luni, 13 februarie 2012

Domnule Victor Ponta,

 Lăsaţi-o jos, că prea măcăne.

             Am vrut să cred că este doar o gafă. O imensă gafă. Dar mi-e teamă că este mult mai grav.

             Îmi amintesc alegerea judecătorilor pentru Curtea Constituţională.
             Sunteţi responsabil de ceea ce s-a întâmplat la ceas târziu de noapte?! Cine a plătit şi plăteşte încă pentru "disponibilitatea" dumneavoastră de a negocia cu puterea? Poporul român. Bătrânii, cu pensiile lor, copiii, cu alocaţiile lor, bolnavii, cu sănătatea lor, săracii, cu ajutoarele lor, persoanele cu dizabiliţăţi, cu indemnizaţiile lor, mamele, cu banii ce ar fi trebuit să ajute la creşterea copiilor....

             Şi alungarea lui Geaonă?
             Nu îl iubesc defel pe Mircea Geoană, dar nu era momentul potrivit ca opoziţia să piardă şefia senatului. A plătit cineva? Da. Tot poporul român. Bătrânii, cu pensiile lor, copiii, cu alocaţiile lor, bolnavii, cu sănătatea lor, săracii, cu ajutoarele lor, persoanele cu dizabiliţăţi, cu indemnizaţiile lor, mamele, cu banii ce ar fi trebuit să ajute la creşterea copiilor....

             Domnule Ponta, ieşiţi în piaţa mare (aceea de care aţi uitat şi care strigă - la minus 20 de grade - alegeri anticipate, nicidecum guvern MRU) şi puneţi-vă cenuşă în cap în semn de pocăinţă!

             Dacă nu, plecaţi! Lăsaţi USL-ul în pace.
             Interesele şi prieteniile dumneavoastră se pare că nu mai coincid cu interesele noastre, ale celor împilaţi, obidiţi, furaţi, minţiţi, trădaţi şi jigniţi!
             Cu tot respectul!

PS
       Ziariştii care v-au criticat vă sunt prieteni, domnule. Căci un adevărat prieten nu-ţi laudă nebuniile. Le taxează. Mult mai mult şi mai sever decât neprietenii. Tocmai pentru că le pasă.

miercuri, 1 februarie 2012

Răspuns (şi întrebare) la "Scrisoare deschisă" a domnului Mircea Geoană

Domnule Mircea Geoană,

          Vreau să ştiu de partea cui veţi fi în actuala sesiune parlamentară: de partea opoziţiei sau a puterii?
         Pentru că, din ceea ce aţi prezentat în scrisoarea la care mă refer, faceţi un melanj (nici alb, nici negru). Anume: "Legiferarea reducerii numărului de parlamentari, în conformitate cu rezultatele referendumului din 2009".
          Ştiţi foarte clar în ce condiţii s-a desfăşurat acest referendum.

          Mai mult, Preşedintele Băsescu spune că 80% dintre cetăţeni au votat pentru reducerea numărului de parlamentari. O omisiune cât o minciună. 80% din cât? Ce procent a fost la vot? 40%? 50%? Concluzia logică, 32% sau maxim 40% din populaţia cu drept de vot a spus DA la acest referendum. Iar campania a fot execrabila.

          Şi-atunci, domnule Geoană, cu tot respectul, pentru cine şi pentru ce militaţi?
          Mi-ar plăcea (mai bine zis mi-aş dori) să fiţi alături de noi, cei ce am protestat împotriva abuzurilor puterii.
          Mi-aş dori, de asemenea, să fiţi alături de cei ce protestează în condiţii câineşti în pieţele ţării.
         Vă înţeleg. Şi dumneavoastră, ca orice om normal, aveţi un sentiment de ranchiună împotriva celor care v-au debarcat de la conducerea Senatului (nu spuneţi NU, se simte, se vede). Nu deschid discuţia nici despre dacă era momentul oportun sau dacă a fost drept şi corect. Nu acesta este subiectul.

         Vorbesc despre NOI, CETĂŢENII OBIDIŢI AI ACESTEI ŢĂRI CARE S-AU SĂTURAT.
         Fiţi alături de cei mulţi şi veţi câştiga.
         Împreună cu noi. 
         Nu cred că doriţi să deveniţi o tristă amintire pentru români.
PS
         Când a mai avut, domnule Geoană, Parlamentul României o singură cameră?
         Vă răspund tot eu. Pentru că mi-e greu să cred că ştiţi şi totuşi militaţi pentru o asemenea oroare.
         A mai existat în România un moment în care Senatul a fost desfiintat. Petru Groza, la 17 iunie 1946, printr-un decret-lege, a desfiinţat Senatul, iar autorităţile comuniste au schimbat legea electorală la 15 iulie 1946 în conformitate cu decretul-lege.
         Ce spun, domnule Geoană, marii constituţionalişti ai ţării despre desfiinţarea senatului?
         Ce spun, domnule Geoană, marii istorici ai ţării, despre un parlament olog?

         Una este reducerea numărului de parlamentari (temă care se poate sau nu se poate discuta) şi alta este transformarea parlamentului în Marea Adunare Naţională.

          Cu tot respectul, acest popor merită o soartă mai bună.

luni, 30 ianuarie 2012

Adrian Năstase "condamnat"

          Adrian Năstase condamnat la 2 ani de închisoare. 
          Aceste rânduri sigur nu ar fi existat dacă sentinţa ar fi fost "cu suspendare" şi dacă ÎCCJ nu ar fi achitat-o, tot astăzi,  pe Roberta Anastase,  pentru furtul de la Legea pensiilor


      
         Nu l-am votat pe Adrian Năstase în 2004. Am declarat şi public. L-am votat pe Traian Băsescu. Credeam în schimbare. Mai bine zis mi-o doream. Dar nu numai schimbarea persoanelor. Am crezut, cu naivitate (ca să nu-i spun prostie) că trebuie să dau o şansă "dreptăţii şi adevărului". Numai că am avut parte de "dreptatea leului".    

          Nu ştiu dosarul. Dar ştiu că un judecător trebuie să judece conform legii. Atât.
          Am pledat împotriva răspunderii judecătorilor. Am ales această cale, cu gândul la cei câţiva judecători care, în pofida tuturor presiunilor, şi-au înţeles menirea. Şi unul singur dacă există, acesta trebuie apărat.
          Dar, în România, un proces (oricare) a ajuns să semene cu un joc de-a "alba-neagra". Nici măcar o loterie nu mai este.
          Prin urmare, daca instanţa de recurs va constata că fapta nu există, aceasta judecând tot conform legii, cei doi judecători trebuie să răspundă cel puţin pentru neglijenţă gravă în serviciu.
          Pentru că legea este una şi aceeaşi şi pentru completul de la fond şi pentru cel din recurs.

PS
          Dacă Ceauşescu ar fi înţeles importanţa crucială a independenţei justiţiei, sigur nu ar fi murit împuşcat, ca un câine. Ar fi avut parte de un adevărat şi corect proces.
         Culmea este că politicienii care conduc azi destinele României nu au învăţat nimic din această lecţie.
         Iar viaţa este un cămătar crud. Pentru fiecare greşeală ia o dobândă enormă.

duminică, 29 ianuarie 2012

C.T.Popescu: Scrisoare deschisa catre presedintele Traian Basescu

December 29th, 2011


         "Domnule Basescu, te-am privit si voi continua sa te privesc cu statornica scarba. Insa, dincolo de scarba mea, un concurs de imprejurari care contine prostia unora, ticalosia altora si indiferenta celor mai multi a facut sa devii presedinte al tarii mele. Nu m-am asteptat nicio clipa ca, ajuns in aceasta demnitate, sa poti deveni altceva decat esti, dar am vrut sa sper ca macar vei incerca sa pari. Ma felicit ca nu am investit prea mult in aceasta speranta. Ex nihilo nihil. Dispretul pe care ti-l port e lesne de argumentat: reprezinti suma a tot ce are mai detestabil poporul roman. Fara a avea macar una din insusirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de sase ani am trait o neincetata stupoare, colorata cand si cand cu indignari sterile ori revarsari gastrice provocate de conduita ta.
          Vreme de sase ani, multi dintre noi am incetat sa fim doar cetateni ai acestei tari si am devenit victime ale tulburarilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revarsarilor tale de ura, ale ticalosiei tale, ale incompetentei tale.
          Nu stiu daca in istoria moderna exista sef de stat care sa fi insultat atat de multi dintre propriii cetateni, cu atata nesimtita usurinta. Observi ca nu folosesc pluralul politetii. Pentru ca tu insuti, in dialogul cu ceilalti, ai raul obicei de a nu-l folosi. Si voi refuza sa il folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vadi ca sunt mai bine crescut decat tine.
         Vremea conventiilor si demonstratiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu ingrijorare, in acesti sase ani, obsesia ta maladiva pentru puterea absoluta. Au fost concetateni de ai mei care au crezut ca poate ti se cuvine, ca poate, atunci cand o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbarii in bine al tarii.
         Se inselau. Ai folosit puterea doar pentru a revarsa uratenia dinlauntru-ti asupra noastra, a tuturor. Iar tara e astazi mai schimonosita ca niciodata. Saracita, desfigurata, doar un contur inlauntrul caruia cei mai multi sunt prinsi ca intr-o capcana, prizonieri ai unui rau destin. Precum in cel mai intunecat fanariotism, ai folosit demnitatile publice ori resursele statului pentru a-ti caftani apropiatii, pe cei care ti se inchinau cu ipocrita smerenie, intr-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnitati ale statului sa fie ocupate de incompetenti, imbecili si neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienta fata de tine, despotul. Si cand tara e randuita dupa legea aceasta, nu e de mirare ca astazi am ajuns la aceasta mizerie, promiscuitate si decadere a institutiilor.
          Ti-ai facut din minciuna un crez politic. Si unii gasesc asta scuzabil. Peste cei care au indraznit sa spuna altfel decat crezi tu ca se cuvine spus ai revarsat diluvii de ura. Ai inventat categorii generice peste care sa iti reversi ura si insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii incapatoare in care mizeria ta sa poata fi eficient distribuita. Toti cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat sa vad atat risipa de resurse (ale statului, ale institutiilor publice ori ale unor dubioase institutii private) menita unui singur scop: improscatul cu mizerie.
          Au fost sase ani urati. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a tarii. Prea mult si prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astazi.
         Afirmi, domnule Basescu, fara sa rosesti, cu o nesimtire prietena cu iresponsabilitate, ca tara mea e o tara de mana a doua. Iar cand indraznesti sa spui asa ceva vremea pamfletelor si a indignarilor din laringe a trecut. O tara care cere bani cu imprumut, o tara care nu poate plati pensiile este o tara de mana a doua – spui tu cu o nesimtire care sfideaza orice stupoare. Nu tara a cerut bani cu imprumut, domnule Basescu, ci tu. Impotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toti amnezici si inca ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, desi nu putini erau cei care strigau ca e o cale gresita. Si i-ai potopit cu insulte. Asa cum stii sa faci. Ai sustinut acel credit nu pentru ca tara avea nevoie de el, ci pentru ca tu, deprins cu logica licuriceasca, ai incercat sa cumperi bunavointa unor stapani pe care noi nu-i vedem. Si ai fost gata sa platesti acea bunavointa cu saracirea, umilirea si nenorocirea noastra a tuturor. Iar daca tara nu poate plati pensiile este pentru ca tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, induram si platim biruri.
          Nici nu ar trebui sa mai spun lucrurile acestea. Sunt deja stiute. Si nu ar trebui sa accept logica rudimentara dupa care functionezi, aceea care masoara demnitatea, inaltimea ori maretia dupa grosimea pungii. Doar judecand cu matul poti ajunge sa spui despre tara mea ca este o tara de mana a doua. Iar daca punga tarii nu e azi indeajuns de plina pentru gustul tau, asta nu se intampla pentru ca eu si cei asemeni mie nu trudim indeajuns pentru a o umple, ci pentru ca tu si cei din jurul tau sunteti prea hamesiti, prea nesimtiti si prea necinstiti pentru a sti sa o chivernisiti.
           Dar tara asta inca are bani sa isi plateasca presedintele si imbecilii deveniti ministri, are bani sa isi plateasca nulitatile devenite europarlamentari, are bani sa te trimita la reuniuni internationale unde sa ne umilesti pe toti respirand dispretul cu care esti tratat de ceilalti, are bani pentru a plati pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a ingrasa gusile laudatorilor si numerosilor tai servitori. Are inca bani din care sa plateasca sinecuri pentru cei care stiu sa isi manifeste ineajuns de zgomotos si fara rusine obedienta fata de tine.Are bani sa imbogateasca afaceristi suspecti, dar cunoscatori ai conturilor de partid. Sa ierti, atunci, biata tara daca nu mai are indeajuns pentru a plati si pensiile acelea.
          In aceeasi zi cand eu scriam: Pentru ca eu nu accept ca Romania e o tara de mana a doua in UE. Nici ca eu as fi un cetatean de mana a doua. Dar admit ca avem politicieni de mana a saispea. Mai pe seara, presedintele Romaniei spunea ca tara mea este o tara de mana a doua. Iar asta nu mai poate fi ingaduit. Pentru asa ceva nu mai este de ajuns sa ne revoltam pamfletar, sa respiram vocalele indignarii la televizor ori sa risipim cerneala stupefactiei in gazete.
         Atunci cand mizeria ta nu mai incape in hardaul categoriilor generice si nu se mai revarsa doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra tarii insesi, atunci e vremea sa fii trimis definitiv acolo unde iti e locul. Atunci cand, nu are rost sa ne mai ascundem dupa cuvinte, iti indemni cetatenii sa isi paraseasca tara, tu trebuie sa pleci, nu ei. E timpul!
         Asta e tot ce am avut sa iti spun, domnule Basescu. Asa cum ti-am promis, iti sunt pe mai departe dator cu intreg dispretul. Si iti promit ca ma voi achita de aceasta obligatie. Dar vreau ca de acum sa te dispretuiesc ca pe un ticalos oarecare si nu ca pe presedintele tarii mele. Du-te!
         Randurile care urmeaza nu iti mai sunt adresate, desi te privesc. Vreau sa sper ca prieteni si neprieteni din blogosfera mi se vor alatura. Pentru ca este o limita care nu trebuie trecuta. Si asa, prea multa vreme, prea multe am ingaduit. Si mai vreau sa sper ca, mai ales, politicieni, cu si fara blog, vor prelua revolta mea si ii vor da cuvenita indreptare. Acelor politicieni le cer, neintarziat, initierea procedurii de suspendare a lui Traian Basescu. Dincolo de meschinaria calculului politic de conjunctura, dincolo de lasitatea cu care ne-au obisnuit, dincolo de indolenta pe care le-am tolerat-o. Sau puteti cu totii tacea, prudent, vascularizati de precautia pe care o putem numi si lasitate. Si atunci am sa-i cer scuze lui Traian Basescu. Si am sa admit ca traiesc intr-o tara de mana a doua."



sâmbătă, 28 ianuarie 2012

"Lecţia" locotetentului Alexandru Gheorghe

         Aş minţi dacă nu aş afirma că mirarea mea a fost mare, foarte mare, în momentul în care l-am văzut pe domnul locotenent la televizor.
        Mă refer la faptul că a mers într-o piaţă publică şi a făcut şi declaraţii publice, îmbrăcat în uniforma militară.
         Sunt soţie de ofiţer. Am învăţat şi am acceptat că armata este armată. Are puţine avantaje şi infinite constrângeri.
         DAR....
         În comunicatul său, MApN precizează că Armata este "o instituţie cu reguli şi norme foarte clare, cu regulamente militare care trebuie respectate de toţi militarii, iar încadrarea în serviciul militar impune asumarea respectării cu stricteţe a legilor ţării, a regulamentelor militare şi a normelor de disciplină specifice Armatei Române".
         "În toate armatele statelor membre NATO există acte normative care trebuie respectate, disciplina militară constând în respectarea de către militari a normelor de ordine şi comportament obligatorii", punctează MApN.

         Şi întrebarea mea firească pentru MApN este:
         În care stat membru NATO armata a fost batjocorită şi umilită ca în România? Care stat membru NATO şi-a permis să nu respecte contractul semnat cu militarii săi? Care stat şi-a permis să taie soldele militarilor săi? Care stat membru NATO a făcut din armata în rezervă ţinta urii propriului popor, pe motiv de "pensii nesimţite"? Şi aş putea continua pe zeci de pagini în acest registru.
         Ministrul MApN este membru al unui partid care a susţiniut şi susţine toate fărădelegile guvernului.
         Mai mult, acest ministru şi-a permis să încalce regulile şi normele foate clare, regulamentele militare care trebuie respectate de toţi militarii, prin avansarea în grad (a rezerviştilor şi nu numai) pe criterii strict politice.
        
         Un abuz care sper să nu rămână nepedepsit.
         "Când capra sare masa, iada sare casa", spune un proverb românesc.
         Iar cine seamănă vânt, va culege sigur furtună. 
       
        PS
        Poate că acest copil are un suflet curat şi o inimă mare. Poate că într-adevăr a crezut că gestul său îi va determina pe români să vadă trădarea, marea trădare a actualilor politicieni ai puterii. Dar, ca orice copil, are o doză mare de naivitate. Sper să nu plătească un preţ prea mare. Ar fi păcat!

vineri, 27 ianuarie 2012

Pleacă, pleacă! (Cântec protest împotriva Preşedintelui Băsescu)



          Mie mi-a plăcut. Vouă vă place?
          Cântecul este interpretat de Tic Petroşel.

luni, 23 ianuarie 2012

Miting şi marş la Craiova împotriva abuzurilor guvernului - 21 ianuarie 2012

         Am fost ieri la mitingul de la Craiova. Marş şi miting organizat de SCMD Craiova. 1000 de oameni. Paşnic.
         Nu am văzut niciun jandarm încruntat. I-am văzut, în schimb, mâncând covrigi şi bând ciocolată caldă la 1 leu paharul.
         Au fost şi reprezentanţi ai partidelor. Şi nimeni nu i-a gonit din piaţă. Din contră. Dacă vrem alegeri anticipate în 60 zile avem nevoie de ei....
         S-a vorbit despre un moratoriu de 6 luni, pentru cei nou aleşi în parlament, perioadă în care trebuie să abroge toate legile asumate sau fraudate.
         Cui îi este frică de alegeri anticipate?!

         Şi dacă PDL-ul are atâţia adepţi cât afirmă, împreună cu UDMR şi cu UNPR va câştiga detaşat aceste alegeri.
         Va fi, de data aceasta, voia poporului român.
         Şi totuşi, părerea mea sinceră este că lumea nu-l mai vrea pe Preşedintele Băsescu.
PS
         Mie mi-a făcut foarte bine la psihic ieşirea în stradă.
         Mă simt minunat.