Despre mine

Fotografia mea
"Eu sunt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi." Aş vrea să fiu un cetăţean normal într-o ţară normală. Se pare că am greşit ţara...

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

AUGUSTIN ZEGREAN

         L-am atacat, public, pe domnul Augustin Zegrean, Preşedintele Curţii Constituţionale a României, de nenumărate ori.
        Şi ceea ce am spus a fost corect, în raport cu aberantele decizii pe care CCR le-a emis în ultimii doi ani.
        Declar că, în calitate de om, domnul Augustin Zegrean este minunat. Păcat că nu a gândit în aceşti termeni şi la tăierea cu 25% a salariilor minime. Oare câţi copii s-au îmbolnăvit sau au şi murit din cauza deciziilor Curţii?
          Dar astăzi îl felicit. Şi pe Domnia sa, şi pe ceilalţi judecători care au stopat masacrul prietenilor mei.

          Iată şi motivul:

AUGUSTIN ZEGREAN, PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE:
„LEGEA MAIDANEZILOR E GREŞIT SCRISĂ, CONFUZĂ.
EUTANASIEREA E ÎMPOTRIVA DEMNITĂŢII UMANE"

           Preşedintele Curţii Constituţionale, Augustin Zegrean, a afirmat joi că CCR a declarat legea privind câinii fără stăpân ca fiind neconstituţională deoarece textul e confuz şi a ridicat o problemă de "demnitate".

         „E greu să spun pe ce motiv (a respins CCR legea câinilor fără stăpân, n.red.). Pe motiv că eutanasierea nu este un lucru normal, este împotriva demnităţii umane. Imaginaţi-vă un câmp imens pe care sunt 200.000 de câini şi câţiva oameni care îi omoară. Aţi vrea să vă uitaţi acolo, să vedeţi imaginea asta? Aţi vrea să fiţi unul dintre cei care îi omoară? Deci este vorba nu doar despre demnitatea omului care se uită, ci şi despre cea a celui care este pus să facă acest lucru. Dar nu ăsta este neapărat motivul constituţional, ăsta este un altfel de motiv, este un motiv pe care o să-l înţeleagă cine poate să-l înţeleagă", a declarat preşedintele Curţii Constituţionale Augustin Zegrean.

          Zegrean a explicat, apoi, de ce a respins Curtea Constituţională legea care prevede posibilitatea eutanasierii câinilor fără stăpân. „Motivul constituţional este că textul este greşit scris. Este confuz. Este confuz şi nu poate fi aplicat pentru că face un amalgam între mai multe alineate. De exemplu, spune că, în situaţia câinilor care nu sunt revendicaţi în 30 de zile de la data la care au fost luaţi la adăpost, se poate lua una dintre următoarele măsuri şi înşiră acolo mai multe măsuri, dintre care una este eutanasierea, după care spune sau două dintre acestea combinate. Ei, imaginaţi-vă un câine eutanasiat şi pe urmă aruncat în stradă", a spus el.

        „Motivarea o vom afla în foarte scurt timp. Decizia este deja scrisă, urmează să fie citită în plenul Curţii şi apoi o vom publica în Monitorul Oficial. Săptămâna viitoare va fi făcută (publică, n.red.)", a spus Zegrean despre motivarea CCR.
Publicat de CRISTIANA-IRINA ANGHEL la 03:41:00

7 comentarii:

  1. Neacsu15 ianuarie, 2012 12:15

    Doamna Cristiana,
    Ma bucur pentru faptul ca a fost amanata legea aeutanasierii, pentru ca si eu sunt impotriva acestei legi.
    Dar de aici pana la il felicita pe domnul Zegrean, este o cale atat de lunga , ca mii de ani i-ar trebui, luminii sa ajunga !De ce spun asta ? Pentru ca :
    1. Nu este vorba de o respingere ci de o amanare
    2. pentru ca domnul Zegrean nu a fost impotriva Legii in sine ci a modului in care a fost scrisa, confuza. Cu alte cuvinte, da posibilitatea interpretarii,poti sa ii omori sau nu. Dansul insa vrea sa fie explicat clar cum sunt omorati cainii si unde sunt aruncati dupa aceea. Nu vrea sa ii vada eutanasiati pe strazi, pentru ca este un om sensibil. Deci domnul Zegrean , este nu milos, ci cinic. Dansul vrea o lege a eutanasierii clara si concisa, nu amalgamata. Merita felicitat pentru asta ?
    3 Domnul Zegrean s-a manisfestat impotriva aceste forme a legii dar nu s-a manifestat impotriva eutanasierii roamanilor prin legile invatamantului, sanatatii, legea salarizarii, legea unitara a pensiilor, si altor legi care duc la parasirea pe cale naturala a romanilor. PESTU ACESTE MOTIVE, DOMNUL ZEGREAN NU MERITA FELICITAT CI TRIMIS ACASA !

    RăspundețiȘtergere
  2. CRISTIANA-IRINA ANGHEL15 ianuarie, 2012 15:42

    Nu. Pentru ce a facut din Constitutia Romaniei nu trebuie trimis acasa. Trebuie sa raspunda. Civil si penal. L-am felicitat pentr: "EUTANASIEREA E ÎMPOTRIVA DEMNITĂŢII UMANE".
    Dar nu am omis sa precizez: "Păcat că nu a gândit în aceşti termeni şi la tăierea cu 25% a salariilor minime. Oare câţi copii s-au îmbolnăvit sau au şi murit din cauza deciziilor Curţii?"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neacsu15 ianuarie, 2012 17:49

      Atunci doamna, nu trebuie felicitat. Nu a respins legea , a trimis-o la modificat pentru a fi clara in ceea ce priveste locul in care sa fie incinerati cainii, dupa eutanasiere.

      Ștergere
  3. punk22 ianuarie, 2012 03:54

    Eutanasierea CAINILOR e impotriva demnitatii UMANE ? Voi ganditi ce scrieti sau sunteti complet manati de impulsuri primare ?(in cazul asta un bolnav atasament fata de animale imblanite in defavoarea oamenilor).
    Cum sta demnitatea umana a cuiva muscat de caini ? Mai bine demn si turbat, decat concetatean cu nedemnii ucigasi de caini ?

    Dar demnitatea batranei din Vaslui ucisa acum 2 ani ?
    http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/a-murit-in-chinuri-groaznice-sfasiata-de-caini-vagabonzi.html

    Dar demnitatea Taniusei Stachievici, sfasiata de caini anul asta ?
    http://observator.a1.ro/social/Taniusa-Stachievici-femeia-muscata-de-caini-a-muri_29365.html

    Dar copilul de 6 ani muscat acum 3 zile, care se zbate intre viata si moarte ?
    http://www.realitatea.net/copilul-sfasiat-de-caini-in-stare-grava-medicii-sunt-rezervati-video_906337.html

    Dar demnitatea zecilor de oameni omorati de caini vagabonzi in Romania dupa 89 ? A miilor de oameni raniti grav ? A zecilor de mii de oameni muscati ? A copiilor ramasi cu sechele emotionale de la atacul unor animale salbatice ?

    Sunteti sociopati, si aveti sangele acestor victime pe maini.

    RăspundețiȘtergere
  4. CRISTIANA-IRINA ANGHEL22 ianuarie, 2012 18:55

    Poate nu ai observat. Acest blog este unul "spălat". Mi-am propus să nu cenzurez opiniile cititorilor. Dar acest fapt nu mă obligă nicicum să accept jigniri nemeritate.
    În primul rând, de ce te ascunzi în spatele unui pseudonim? Ţi-e frică să spui cine eşti? Sau este mai uşor să ne cataloghezi, pe noi, cei ce iubim animalele, drept "sociopaţi" sub pavăza anonimatului?
    În al doilea rând. Nu există nicio dovadă a faptului că zecile de mii de oameni au fost muşcaţi de câini fară stăpân. Tocmai aceasta este ideea. Câinii trebuie castraţi şi cipaţi. Inclusiv cei din curţile oamenilor care, de foarte multe ori, îi eliberează pe stradă atunci când consideră că nu le mai sunt de ajutor. Cipaţi fiind, stăpânul, omul care ar trebui să fie conştient de obligaţiile care îi incumbă atunci când hotărăşte să-şi ia un câine se va gândi de două ori.
    În al treilea rând. Dacă un om comite o crimă, condamnăm toţi oamenii pentru crima respectivă? Nu. Îl condamnăm şi îl izolăm pe cel vinovat. Pentru liniştea celorlalîi oameni care sunt paşnici şi nu comit crime.
    Nu spun că nu îmi pare rău şi că nu regret din suflet atunci când se întâmplă ca un câine comunitar să atace mai ales un copil.
    Dar, sunteţi sigur că respectivul câine este comunitar? Sunteţi sigur că nu este un câine cu stăpân care a plecat dintr-o curte, din cauza neglijenţei stăpânului? Sau indolelenţei? Sau lipsei de responsabilitate? Sau inconştienţei?
    Am să vă spun ce se întâmplă uneori. Un câine mănâncă găini. Ţăranul nu vrea să-şi facă păcate. Îl pune ntr-un sac şi îi dă drumul pe străzile oraşului. El este cu conştiinţa împăcată. Nu a comis o crimă Dar nu ia în calcul că un asemenea căine poate comite el o crimă.
    Dar, de data aceasta, era vorba de bani. Mulţi bani. Două milioane pentru fiecare căţel. Este normal să acceptăm o crimă colectivă în numele banilor?
    Şi, cu voia dumneavoastră, vă mai dau un exemplu. Vă pierdeţi căţelul. Căţel pe care îl iubiţi şi care face pur şi simplu parte din familie. Şi hingherii îl omoară. Pentru că l-au găsit pe străzi. Deşi nu a făcut niciun rău nimănui. Deşi nu sunteţi vinovat şi îl căutaţi disperat. Gândiţi-vă, aţi putea suporta ideea că puteaţi să luaţi atitudine împotriva legii şi nu aţi făcut-o?
    Nu. Violenţa nu poate fi o alternativă. Nici împotriva animalelor, nici împotriva oamenior, nici împotriva copiilor.Niciodată.

    RăspundețiȘtergere
  5. punk01 februarie, 2012 02:19

    Nu ma "ascund" in spatele pseudonimului, identitatea mea e pur si simplu irelevanta. Relevante sunt doar ideile.

    Da, sunt absolut sigur ca cea mai mare parte din zecile de victime ucise de cainii vagabonzi - unele cazuri mediatiatizate, altele mai putin, si cate altele de loc - cea mai mare parte a lor sunt chiar victime ale cainilor vagabonzi. Nu e nici o conspiratie la mijloc, cititi link-urile pe care le-am dat mai sus. Cainii vagabonzi ucid. Si nimic nu e mai vatamator demnitatii umane decat sa mergi pe strada cu frica de a nu fi ucis.

    Odata ce am stabilit premisa, putem sa incepem cautarea solutiilor. Sincer ma intereseaza prea putin ce solutie se alege pana la final, cata vreme are drept efect eliminarea totala a cainilor de pe strazi si mentinerea a acestei situatii. Sa zicem ca 5% din populatia Bucurestiului e compusa din iubitori de caini - daca fiecare adopta cate un caine atunci toti cei 100.000 de caini au disparut de pe strada. In realitate iubitorii de caini sunt mult mai putini sau sunt plini de ipocrizie - drept dovada ca nu vedem nici pe departe acest numar de caini adoptati.

    Asa ca in lipsa de solutii umane, ramane solutia exterminarii asa cum se face cu orice daunator periculos: sobolani, gandaci etc. Eu n-am auzit pana acum de om omorat de gandaci, totusi asta nu ne opreste sa-i starpim. Si se castiga bani frumosi din omorat sobolani, asa cum e si normal, pentru ca e un serviciu util societatii si care trebuie platit:
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/si-ce-dac%C7%8E-e-afacere-73189.html

    Non-solutii la problema cainilor sunt toate acelea care propun lasarea lor pe strada: chipare, castrare, etc. Din moment ce caine nu te violeaza ci te musca, castrarea e o pseudo-solutie mult mai scumpa decat eutanasia.

    Sociopatia pe care o amintesc nu e atat o jignire, cat o constatare argumentata: empatizati atat de puternic cu un animal incat pierdeti din vedere esenta comportamentului social, protejarea oamenilor inainte de toate si cu orice pret.

    Chiar felul in care pui problema "vinovatiei" cainelui reflecta o raportare defectuasa la realitate. Cainele este un animal, el nu e "vinovat" de nimic, notiunea nu i se aplica. Daca izolam cainele "vinovat" (agresiv) asta nu inseamna ca am eliminat problema: maine alt caine va deveni agresiv, din varii motive instinctuale (pui, teritoriu etc.). Deci agresivitatea cainilor fata de oameni e mai degraba un fenomen statistic, nu poate fi eliminata decat eliminand cainii din comunitatea umana.

    RăspundețiȘtergere
  6. CRISTIANA-IRINA ANGHEL01 februarie, 2012 10:22

    Şi totuşi. Insist. Cine eşti, în realitate? Are o mare relevanţă.
    Spui că ideile sunt relevante. Eu spun că nu poţi disocia ideile de om, de viaţa lui, de interesele lui...
    Apoi, spui că "sunt absolut sigur ca cea mai mare parte din zecile de victime ucise de cainii vagabonzi". Vreau date statistice oficiale, nu convingeri intime care pot fi absolut subiective.
    Si un sfat. Interesează-te. Vei constata că în România se produce încălţăminte din piele de câine, fapt absolut interzis în UE.
    Nu incerc sa te conving.
    Eu iubesc animalele, in general. Nu numai cainii. Eu respect viaţa. În genral. Şi nu cred că omul are vreun drept de viaţă şi de moarte asupra nimănui.
    Sunt pe blog cateva filme. Vizionează-le şi spune-mi apoi dacă mai eşti atât de mândru că eşti om.
    Şi mergi şi la documentarele despre crimele fasciştilor. Şi ei au considerat că au drept de viaţă şi de moarte asupra unor fiinţe care, în viziunea lor, le erau inferioare.
    Nu. Nu voi accepta niciodată că asasinatul este o soluţie.
    Îmi pare rău.
    Suntem pe poziţii diametral opuse. Îţi respect convingerile, dar nu pot fi de acord cu ele.
    Sper ca viaţa să-ţi demonstreze cât de mult greşeşti.

    RăspundețiȘtergere

Comentariul meu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)